Fibrilatia atriala

Fibrilatia atriala


Fibrilatia atriala
cauza majoritatii accidentelor vasculare cerebrale.

Fibrilatia atriala este una dintre cele mai frecvente tulburari ale ritmului inimii, frecventa acesteia crescand odata cu inaintarea in varsta si cu prezenta altor boli ale inimii (cardiopatia ischemica, hipertensiunea arteriala, boli ale valvelor inimii, etc).

Ce se intampla de fapt?

In fibrilatia atriala (FiA), partea superioara a inimii, formata din cele 2 atrii (2 camere in care sangele de la plamani si restul corpului se intoarce in inima), nu se mai contracta normal, adica ritmic, cu o frecventa cuprinsa intre 60 – 90 batai pe minut (bpm), ci la acest nivel au loc multiple contractii dezorganizate, haotice, cu o frecventa de pana la 600 bpm. Daca fiecare din cele aproximativ 600 bpm ar fi transmise catre partea inferioara a inimii (cei 2 ventriculi, care expulzeaza sangele in tot corpul), inima ar intra in stop cardiac. Insa, la granita dintre partea superioara si inferioara a inimii, transmiterea impulsurilor venite dinspre atrii este incetinita, astfel incat, din cele 600 bpm de la nivelul atriilor, la ventriculi ajung, in mod neregulat, maxim 180 – 200 bpm.

Cum se stabileste diagnosticul?

In primul rand, persoanele cu FiA pot simti batai puternice, rapide, neregulate ale inimii (palpitatii), care sa produca ameteala, lipsa de aer, durere in piept. Palparea pulsului (conform figurii) cu perceperea unor batai rapide, neregulate, este un indiciu important pentru diagnosticul de FiA.

Diagnosticul de certitudine se stabileste dupa efectuarea unei electrocardiograme (ECG) care indica unde neregulate, de mica amplitudine, cu o frecventa de ~ 600 bpm (contractiile atriale) si complexe QRS (unde inalte) neregulate (contractiile ventriculare).

Care  sunt riscurile si ce tratament se indica?

Avand in vedere faptul ca partea de sus a inimii nu se contracta eficient in FiA, ci mai mult vibreaza / tremura, sangele stagneaza, ramane mai mult timp la acest nivel. Acolo unde sangele nu circula in continuu, exista riscul de a se forma cheaguri de sange. Cheagurile odata formate pot fi preluate in circulatia sanguina si sa blocheze diverse artere mai mici din corp, cele mai expuse fiind arterele de la nivelul capului, care produc accident vascular cerebral (AVC).

!!! Complicatia cel mai de temut a fibrilatiei atriale este accidentul vascular cerebral (AVC).

Riscul de AVC in FiA se apreciaza conform unui scor: CHADS-VASc:

C = cardiac failure (insuficienta cardiaca) – 1 pct.

H = Hipertensiune arteriala (HTA) – 1 pct.

A = age (varsta) 65 – 74 ani – 1 pct.

D = Diabet Zaharat – 1 pct.

S = stroke (accident vascular cerebral in antecedente) – 2 pct.

V = boala vasculara (cardiopatie ischemica, arteriopatie membre inferioare) – 1 pct.

A = age (varsta) 75 ani sau mai mare – 2 pct

Sc = genul: feminin 1 pct. / masculin 0 pct.

 

Astfel, primul aspect al tratamentului in FiA se refera la tratamentul de subtiere a sangelui (anticoagulant) pentru prevenirea formarii cheagurilor de sange. Acesta se recomanda la un scor CHADS-VASc peste 1pct. la barbati sau peste 2 pct. la femei.

Exista in principal 2 mari clase de tratament anticoagulant:

– o clasa mai veche din care fac parte Sintrom si Trombostop; aceste medicamente au dezavantajul ca efectul lor nu e stabil si trebuie monitorizat printr-o analiza de sange numita INR, repetat cel putin o data pe luna; in marea majoritate a cazurilor INR trebuie sa se incadreze in limita 2 – 3;

– o clasa mai nou aparuta de medicamente anticoagulante (Pradaxa, Eliquis, Xarelto) care au efect stabil ce nu trebuie monitorizat; dezavantajul momentan al acestora este pretul lor.

Al 2-lea punct important in tratamentul FiA se refera la terapii care sa converteasca fibrilatia la ritmul normal al inimii – ritmul sinusal:

– in urgenta, cand FiA determina scaderea semnificativa a tensiunii arteriale, pierderea starii de cunostinta, sau produce durere in piept (angina pectorala), se administreaza soc electric extern (defibrilare electrica);

– in cazurile in care FiA produce simptome (lipsa de aer la efort, oboseala, palpitatii), se vor administra medicamente pentru conversia la ritmul sinusal: Amiodarona, Propafenona, Flecainida etc.

A 3-a strategie de tratament se refera la pecientii la care atat medicul cat si pacientul accepta sa nu se efectueze conversia la ritm sinusal. La acesti pacienti se administreaza medicamente care sa controleze pulsul (Metoprolol, Bisoprolol, Digoxin, Verapamil etc).

Asadar, daca simti palpitatii sau puls aritmic, neregulat, programeaza-te pentru un consult de specialitate! Poti preveni accidentul vascular cerebral care poate fi fatal sau cu sechele pentru tot restul vietii. Pastreaza-ti inima buna!

Comentarii

Lasă un răspuns

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>